Interviu / Adrian Georgescu: “Nu te poÅ£i plânge de Facebook. E ca ÅŸi cum te-ai plânge că ai pierdut timpul la cârciumă!”

Pe Adrian Georgescu îl descoperi cel mai simplu citindu-i editorialele. Îl găseşti în Gazeta Sporturilor, în EVZ, în Adevărul. Face slalom elegant între sport şi politică, în fapt, personajele despre care scrie sunt la fel de ofertante. De aici încolo e simplu, umorul lui sclipitor începe să te prindă, îi cazi prizonier şi îl urmezi, fidel şi supus, prin toate locaţiile care-i găzduiesc textele acide. Şi dacă în ziare e un fel de Apropo TV pe hârtie, îl poţi descoperi complet şi corect  în varianta lui cea mai nouă şi cea mai ofertantă, cea de scriitor.

A lansat, recent, la Humanitas, cartea “Câteva sfârÅŸituri de lume”.  Spune că nu e un scriitor, ci doar un om care scrie ÅŸi că principala temere a unui tip când scrie o carte e că o va termina. Prea amabil, Adrian n-a refuzat două pase cu WeRock.ro. Ca de obicei, am ieÅŸit din sfera noastră de acÅ£iune ÅŸi l-am agasat cu întrebări despre presă, online ÅŸi Facebook, dar ne-am interesat ÅŸi de muzica ÅŸi filmele care îl inspiră.

Scrii cărți, apari la emisiuni, colaborezi cu mai multe publicații, ai un blog extrem de traficat, eși prezent pe Facebook. Care dintre ele te reprezintă și ce anume ai păstra, dacă, ipotetic, ar trebui să alegi?

Toate mă reprezintă, însă în moduri diferite şi nu ca reflexii exacte, ci deformate, asemenea oglinzilor de bâlci. Scrisul seamănă, din acest punct de vedere, cu actoria: înfăţişezi, dar în acelaşi timp ascunzi, te retragi în spatele a ceva. Pentru mine, treaba asta e un fel de aruncare de sticle goale într-un ocean, sticle în care nu se află niciun mesaj. De aceea, dacă ar fi să aleg dintre toate aceste activităţi, pe cea mai perdantă aş alege-o, pe cea din care nu se poate trăi, anume scrisul de cărţi.

Ai scris, recent, în The Industry, despre câțiva antreprenori respectaÈ›i. Tu însuÈ›i ai luat-o de la capăt pe cont propriu, într-o vreme în care nu era la “modă” să faci asta. Alegerea ta de a renunÈ›a la GSP pentru a fi freelancer a surprins atunci. Cum a mers pentru tine? Èši-a fost teamă de eÈ™ec?

Teama e parte din viaţă, un Sancho Panza mereu aproape. Nu cred în catastrofismul acestei expresii: “ai luat-o de la cap”, pentru că, de fapt, în fiecare zi ar trebui nu să o luăm de la capăt, ci să mergem mai departe. Calitatea principală a persoanelor despre care am scris în acel material nu era, în primul rând, simÅ£ul antreprenorial – deÅŸi respectivii îl au, cu prisosinţă -, ci faptul că fac ceea ce le place.

E la modă să se cânte prohodul presei, în general, și să se ironizeze, pe bună dreptate, conținutul site-urilor românești. În același timp, plouă cu proiecte editoriale de toate culorile. Cine greșește, unde se greșește? Există premise de îndreptare?

Nu am întâlnit încă un proiect editorial autohton dedicat online-ului care să aibă ceva specific şi atât de bine făcut, încât să-ţi smulgă aprecierea şi să te fidelizeze. La un moment dat, lucrurile însă se vor aşeza. În orice perioadă de acest gen, ceea ce astăzi este greşeală, mâine va fi dovadă de intuiţie şi invers.

Ai favoriţi în mass-media?

Care-i cea mai enervantă inovaţie din mediul online?

Bine. De ce-ar fi rău? Lipsa intimităţii, pierderea timpului? Acestea se întâmplă doar dacă tu le laşi să se întâmple. E ca şi cum, în viaţa reală, te-ai duce la o bere, apoi te-ai plânge că ţi-ai pierdut timpul şi că ai spus ce nu ai fi vrut să spui, iar pentru asta ai da vina pe cârciumă.
 

Preferă jazz-ul şi filmele vechi 

“Adriane, până să te citesc pe tine, ascultam manele ÅŸi nu citeam nimic. MulÅ£umesc!” – e un mesaj al unui cititor de-al tău. Ai mai “converti” acum un cititor după modelul primului?

Nu încerc să convertesc cititorii, ci să le ofer o variantă. Nu de magazine online sau de site-uri unde să citeşti aceleaşi ştiri duce lipsă Internetul românesc, ci de locuri unde să te simţi bine şi să comunici.

Obişnuieşti să obţii zâmbete. Ce te deprimă? Te-ar deprima, de exemplu, dacă ai fi nevoit să-ţi publici o carte nu pe hârtie, ci pe un alt suport?

Nu suportul e important la o carte, ci conţinutul şi capacitatea ei de a rezista. Hârtia are avantajele ei, dar şi suportul electronic le are pe ale sale.
 

Care-i concertul live care te-a marcat? Mergi în alte ţări special pentru anumiţi artişti/concerte?
 

Nu merg la concerte în alte ţări, le aştept cuminte aici, mai ales pe cele de jazz. Mi-au plăcut mult concertele lui Leonard Cohen, Anouar Brahem, John McLaughlin.

Ce filme te inspiră? O să te duci la Puss in Boots?

Sunt zeci de filme, majoritatea puÅ£in ori aproape deloc cunoscute, care mă inspiră. Văd multe filme, în general vechi, care mă inspiră, adevărate comori de inspiraÅ£ie. Printre ultimele care m-au influenÅ£at, sunt “Kiss me deadly”, de Robert Aldrich, “Un borghese piccolo piccolo”, de Mario Monicelli, “Cross of iron”, de Sam Peckinpah. De aceea, nu pierd vremea cu filme care nu mi-ar aduce nimic nou, cum ar fi cel cu motanul.

Ce se va întâmpla mai întâi? Un film românesc va câştiga Oscarul, România se va califica la un turneu final, ziarele vor înceta să apară, pleacă Becali de la Steaua.

Ziarele tipărite vor înceta să existe.

Lucrezi la o nouă carte?

Da. Lucrez chiar la 4, în paralel. La un moment dat voi alege una pe care să o duc la capăt. Încă nu ştiu care va fi.