Cum am respirat alături de un colos

De aceea, WeRock.ro a mers la Paris, acolo unde s-a disputat ultimul Masters al anului, ca să vadă spectacolul aşa cum îl concep unii dintre cei mai pasionaţi oameni de tenis din lume.  

Acest articol nu este doar despre finala ultimului turneu de Masters al sezonului, ci despre o stare de spirit. La Paris, tenisul e la el acasă, e oraşul Roland Garros, e locul unde Năstase e la el acasă. Iar oamenii înţeleg şi apreciază din plin tenisul.

"Ace-ul" WeRock.ro, Radu Restivan, alături de "Mr.Perfect", cel mai mare jucător de tenis al tuturor timpurilor

Pe Federer l-am cunoscut joi seară, după meciul cu Juan Monaco. A venit în Player’s Lounge şi l-am abordat după ce m-am prezentat. I-am spus că sunt român, că am venit împreună cu Horia Tecău şi că de multă vreme aşteptam ocazia să îl întâlnesc în carne şi oase. Roger este un tip extrem de modest şi, în acelaşi timp, foarte plăcut. Ştie să îţi lase impresia că parcă ne cunoşteam de o viaţă întreagă. Mi-a spus că se bucură pentru cuplul Lindstedt / Tecău şi crede că e bine că turneul de la Bucureşti s-a mutat în primăvară, pentru că va deveni mult mai important. A surâs când l-am întrebat dacă va veni în aprilie la Bucureşti. Am mai schimbat câteva cuvinte, apoi a plecat grăbit să discute cu alţi colegi şi parteneri.

S-a revanşat în faţa lui Tsonga

Finala în sine, dintre Federer şi Tsonga, a fost la nivelul turneului. Din punct de vedere sportiv, Federer a fost peste Tsonga la toate capitolele. Elvețianul a defilat în primul set, ajutat și de greșelile neforțate ale francezului, pentru a se impune cu 6-1. În cel de-a doua parte a meciului lucrurile au stat altfel: Tsonga a riscat în momentele cheie și a avut şanse de break în game-uri succesive. Numai că FedExpress-ul a arătat exact în momentele cheie de ce este un mare campion. A forţat pe final de set şi în tie-break. S-a terminat 7-3 pentru fostul număr unu mondial, care și-a trecut în palmares primul titlu la Paris după mai puțin de o oră și jumătate.

Discursul de la final al elvețianului i-a mulțumit pe toți francezii, care și-au dorit cu ardoare o victorie a lui Tsonga pe teren propriu, însă atunci când pierzi în fața unui adevărat colos al tenisului mondial nu poți decât să aplauzi.

***

DOAR NADAL A LIPSIT. Șapte zile, atât a durat acest turneu în faza tabloului principal. Șapte zile în care francezii s-au putut delecta cu loviturile de geniu ale unor jucători precum Djokovic, Murray, Federer, Ferrer, Berdych, Tsonga și mulți, mulți alții care au alcătuit un tablou de cinci stele. Mastersul de la Paris a însemnat şi finalul sezonului propriu zis. A mai rămas de disputat Turneul Campionilor, de la Londra, peste două săptămâni.

TECĂU A PIERDUT ÎN TURUL 2. Pe tabloul de dublu au fost prezente cele mai bune echipe de dublu din lume, dintre care îi amintim pe frații Bryan, Llodra și Zimonjic, Mirnyi și Nestor, Bhuphati și Paes, dar și Lindstedt / Tecău, favoriții cinci ai turneului fiind eliminați în turul al doilea. Românul nostru rămâne însă cu un sezon foarte bun şi cu bucuria calificării în premieră la Turneul Campionilor. Surprinzătorii Benneteau și Mahut au ajuns până în finală, trecând de frații Bryan într-un meci de coșmar și de povestit nepoților. “Express-ul Indo-Pak” a câștigat însă la Bercy, Quareshi și Bopanna trecând în două seturi de favoriții locali.

RECORDURILE LUI FEDI. Dincolo de victoria în faţa lui Tsonga, Federer a mai bifat un record. Este primul jucător din lume care ajunge în finalele tuturor celor 9 Mastersuri. Totalul turneelor câştigate de elveţian în carieră a ajuns la 69, din 99 de finale disputate.

Video – Mingea de meci a lui Federer în finala cu Tsonga

 ***

Tot ce am povestit mai sus nu este doar tenis, ci este o poveste care a cuprins Parisul în această săptămână. Parizienii și-au luat liber de la muncă, unii turiști au renunțat la plimbările clasice și au venit, cu mic cu mare, să asiste la un regal sportiv. Poate că francezii nu sunt cei mai cuminți suporteri, dar “aleeee”-urile prelungite care se aud din tribună chiar și dupa “thank you”-ul arbitrului de scaun sunt cu atât mai plăcute și mai grăitoare pentru pasiunea cu care acești oameni simt tenisul.

Mi-a plăcut cum, după fiecare meci, sute de fani așteptau la porțile unde jucătorii ieșeau sa dea autografe înainte să plece spre hotel. Am văzut peste 100 de oameni așteptându-i pe Mahut și Benneteau după finala la dublu, poate un pic surprinzător pentru niște localnici care nu sunt vârful de lance al Franței.

Emoția unui astfel de turneu are puterea de a face o săptămână mai bună, de a descreți frunțile apăsate de griji și probleme. Poate din acest motiv deja s-au pus în vânzare bilete pentru ediția din 2012.

Fotografii: Radu Restivan, WeRock.ro