Adelin Petrişor: “Moartea nu e cel mai mai urât lucru care ţi se poate întâmpla pe front” (interviu)

Într-un secol în care pacea a devenit mai preţioasă ca orice, există oameni care vor să fie cu orice preţ pe front, pentru că doar acolo îşi pot face meseria, iar unul dintre aceştia este Adelin Petrişor. Cel mai titrat reporter de război din România a acordat un interviu în exclusivitate pentru site-ul werock.ro, în care a povestit câteva dintre cele mai dramatice experienţe trăite în zonele de conflict.

Adelin, eşti considerat cel mai bun jurnalist de război din România… Nu te-ai săturat să-ţi rişti viaţa încercând să faci presă de calitate într-o ţară în care “presa nu există”, aşa cum afirmai chiar tu într-un alt interviu?
Sunt destui corespondenţi de război buni în România. Nu, încă nu m-am saturat. Uneori, sunt supărat pentru că ştiri legate de Primăvara arabă intră după ştiri mai puţin importante. Îmi trece însă repede când mă apuc de un alt proiect.

Foto: Paginademedia.ro

Există lucruri plăcute în ce faci tu?
Cel mai frumos lucru este să-ţi faci treaba şi să te întorci cu bine acasă. Și tu şi operatorul. Există şi alte lucruri plăcute. De exemplu, în Irak, prin 2007, am filmat cum un medic militar american i-a salvat viaţa unui băieţel irakian de vreo 2-3 ani. Lucruri bune se întâmplă chiar şi în război.

Ai avut multe experienţe. Care a fost cel mai greu moment?
Nu le-am clasificat. În 2006, eram la graniţa Israelului cu Libanul. Eram cu Dan Gecui într-o maşină închiriată. La un moment dat, câteva rachete au căzut foarte aproape de maşina noastră. Rulam cu vreo 60 de km/h. A fost un moment de panică. Era să ne ciocnim cu un jeep militar. Nu ştiam dacă să frânez sau să accelerez. Totul a durat câteva secunde, însă am crezut că a trecut o eternitate. Episodul ne-a speriat pe amândoi. Era ultima zi în acea zonă, după trei săptămâni petrecute acolo. A doua zi am plecat acasă.

Ai fost vreodată tentat să încalci regulile jocului pentru un material reuşit?
Nu cred că am facut asta. Încerc să respect oamenii care trăiesc oricum momente dramatice. Le respect dorinţa de a-i filma sau de a nu-i filma. Legat de riscuri, cel mai bine e să joci după reguli. Se zice că frica te ţine-n viaţă.

Care-i cel mai important lucru pe care l-ai învățat?
Că, într-o zonă de război, uneori, moartea nu e chiar cel mai urât lucru care ţi se poate întâmpla. Am văzut oameni agonizând, schilodiţi. Copiii răniţi sunt însă imaginea cea mai dură.

Foto: Unica.ro

Cu ce personalitate ai realizat interviul de care eşti cel mai mândru?
Poate Yasser Arafat. Era într-unul din cele mai grele momente ale sale. Era în vara lui 2002. Îmi amintesc că era încercuit de israelieni în sediul de la Mukata. Am intrat la el după CNN şi AP, ceea ce poate fi un record ţinând cont că eu lucram pentru TVR şi nu pentru vreo mare reţea. Cu liderul spiritual al Hezbollah, Ayatollahul Fadlallah am făcut un interviu exclusiv în 2008. Cred că am fost ultimul occidental care l-a intervievat. Oricum, jurnaliştii europeni şi americani care l-au întâlnit pot fi număraţi pe degete.
 
Când vine vorba de profesia ta, ce îţi reproşezi?
Că nu fac mai mult, că nu-mi ies chiar toate proiectele la care lucrez. Glumesc, nu-s chiar aşa de dur cu mine, însă mai sunt foarte multe lucruri care ar trebui făcute.

Ai regretat vreodată cariera aleasă?
Niciodată. Prin 2010, văzând tabloidizarea excesivă, mi-a fost teamă că nu va mai exista cerere. Atât.

Ce calităţi trebuie să întrunească un jurnalist pentru a fi un bun corespondent de război?
Să fie un jurnalist corect şi care să vrea să “tragă” de el cât mai mult. Habar nu am. Trebuie să-i întrebi pe teoreticieni asta.

Ai văzut la treabă armata română, dar şi armate mult mai dotate şi ai putut să faci o comparaţie de la faţa locului. Din punctul tău de vedere, crezi că România ar fi pregatită pentru un conflict armat?
Cam 90 la suta din dotarea armatei române poate sta la muzeu. Nu am zis eu asta, ci generalul Popescu, fost şef al SMG. Soldaţii, ofițerii sunt apreciaţi de parteneri, dar dotarea lasă de dorit. Dacă e pregatită armata de conflict? Depinde foarte mult cu cine s-ar lupta.

Poţi să-mi faci un top 5 al celor mai puternice forțe armate?
Sunt armate puternice: USA, China, India, Pakistan, Federaţia Rusă, Israel. Nu ştiu exact care ar fi ordinea, însă sunt armate redutabile.

Te-ai gândit vreodată să te înscrii în politică?
Niciodată!

În urmă cu un an, spuneai că, pentru presă, vor veni vremuri mai bune. La cum evoluează (sau involuează) mass media din România, încă mai crezi acelaşi lucru?
Sunt sigur.

Într-un interviu acordat site-ului werock.ro, Robert Turcescu mărturisea că, dacă ar fi ajuns la şefia “azilului” TVR, ar fi concediat 2.000 de oameni. Tu lucrezi în TVR, postul public tot mai des criticat că ar avea prea mulţi angajaţi. Tu ce părere ai despre situaţia din TVR?
E o uşoară bravadă. Legea de organizare, sindicatele, Consiliul de administraţie politic nu l-ar fi lăsat aşa de uşor pe Robert să facă restructurari. Suntem peste 3.000 de oameni. Prea mulţi! Ce e dramatic e că schema de personal este a unei televiziuni din anii 1950, cu tâmplari, sudori, tapiţeri… Trebuie schimbată şi adaptată vremurilor de astăzi. Pe de altă parte, cea mai mare greşeală, din punctul meu de vedere, e că legea politizează TVR. De ce au voie partidele să-şi numească reprezentanţi în Consiliul Administrativ? Cel mai bun ar fi modelul BBC, însă niciun politician nu ar vrea asta. Tuturor le place să poată numi şi ulterior trage de urechi conducerea televiziunii publice…

Războaiele lui Adelin

Adelin a lucrat pentru Tele 7, TVR, Antena 1 și Realitatea TV. A transmis din Liban, Irak, Afganistan, Algeria și diverse alte zone de conflict. A fost singurul corespondent român care a transmis chiar din Bagdad, în 2003, în timpul ofensivei americane. Este, de asemenea, singurul jurnalist român care a zburat cu avioane supersonice militare. A primit 5 premii ale Asociației Profesioniștilor de Televiziune din România. A publicat, în 2007, la Humanitas un album de fotografie “Corespondent de război”. În septembrie 2010 a urmat o altă apariție, cartea “Războaiele mele”, la Polirom, o colecție de povestiri de război care au la bază experiențele de front ale jurnalistului. Îl puteți citi pe Adelin pe blogul său.