Ada: nemaipomenita poveste a unei stele norocoase

Fotografii: colecţie personală

Fata din faÈ›a mea, femeia de pe scaunul de vizavi, fumează dezinvolt. Râde, se bucură de mingile ridicate la fileu, apasă pe imagini, vorbeÈ™te despre stări È™i le dezvoltă în acelaÈ™i timp. Ada, numele, nu ea, are origini germane È™i înseamnă “nobil” È™i ‘fericit”, urma să aflu, È™i, vai, nu puteam găsi ceva mai relevant despre persoana care îmi vorbeÈ™te mult cu cuvintele ÅŸi ÅŸi mai mult cu ochii.  

Suntem într-un bar ales de ea, e un pic de înghesuială, stăm la o masă mică, singura pe care am găsit-o liberă într-un colț, și încerc să mă prind dacă asta o deranjează cu ceva. E, totuși, o persoană obișnuită cu locuri strălucitoare, cu oameni faimoși, în principiu te gândești că oamenii vin la masa ei ca să-i ceară un autograf, nu ca s-o întrebe dacă poate ceda scaunul liber.

Sunt încă un pic surprins că a ieÈ™it din casă pe frigul ăsta să se vadă cu un perfect necunoscut, pentru al nu-È™tiu-câtelea interviu al carierei ei. Ne mai văzuserăm o singură dată, lucram la Libertatea.ro, iar Ada È™i George PiÈ™tereanu erau în promovarea primului ei succes, “Eu când vreau să fluier, fluier”. Radu, colegul de WeRock, îi intervievase È™i mi i-a prezentat. Pare că-È™i aduce, vag, aminte de moment. Sunt doar vreo 2 ani de atunci, iar viaÈ›a ei s-a schimbat în feluri pe care nu le vedea nici ea, optimistă de carieră, posibile. ‘Dacă-mi spuneai acum niÈ™te ani că o să fac 3 filme unul după altul într-un timp atât de scurt, aÈ™ fi zis că eÈ™ti nebun”. Tot ea aruncă È™i prima întrebare. “Cum merge cu site-ul?”. Ridic din sprânceană, dar reuÈ™esc să îmi ascund la timp surprinderea. La urma urmelor, îmi place la fel de mult ca È™i ei să vorbesc despre mine, so, why not? ÃŽi explic ce-i cu WeRock.ro, zâmbeÈ™te abia atunci când îi spun că “e frumos când ai lucrul tău, pui È™i mai multă pasiune”. E un cuvânt care o trezeÈ™te.

Nu te-ai săturat de ziariÈ™ti, de interviuri?, îmi deschid contul de întrebări. S-a dus naiba orice fel de gheață, e topită È™i învăluită în fumul ei. Și meritul, tot al ei. “Da È™i nu”, îmi zice. “Uneori e stresant, dar vine cu jobul. Trebuie să o faci, sunt momente în care îmi place”. Are oroare să-i fie răstălmăcite cuvintele – join the club, Ada -, povesteÈ™te cum tocmai ce-a pățit-o. “Eu merg de obicei pe încredere”, se aprinde È™i ma priveÅŸte insuficient de subtil, ca să verifice dac-am priceput. “Ăăăă, stai. N-ai reportofon?”. E rândul ei să fie mirată. N-am. Dacă tu poÈ›i să joci un rol atât de bine, să intri în stare, pot È™i eu să È›in minte esenÈ›a unei conversaÈ›ii, îi zic în gând.

Când plăteÈ™ti întreÈ›inerea, te ajută statutul tău? Insist să aflu cum duce o fată de 23 de ani o viață care implică discursuri, prezentări, ceremonii, conferinÈ›e de presă, celebrități, roluri. Roluri. ÃŽntâlniri cu Angelina Jolie È™i Brad Pitt. “Nu È™tiu, o plăteÈ™te mama”, râde cu poftă. “O să mă întrebi È™i tu de întâlnirea cu Angelina, nu?”. Ei, Ada. Pare că răsuflă uÈ™urată că nu mai trebuie să treacă iar prin aceeaÈ™i poveste. E bucăţica ei de dezamăgire faţă de ziariÅŸtii care insistă pe genul ăsta de detalii când scriu despre ea. Nu simt nevoia să le iau apărarea. 

E atâta natural în Ada încât n-ai cum să nu o admiri pentru asta. Este “the girl next door”, amica perfectă, profesionista atentă la detalii, actriÈ›a care te prinde, femeia care te surprinde. Toate È™i câte puÈ›in din fiecare. E recunoscătoare pentru ce are, È™i, drept mulÈ›umire, trăieÈ™te fiecare clipă intens È™i încearcă să ofere mult înapoi. Celor care au încredere în ea, prietenilor, publicului. “ÃŽncerc să transmit cât mai mult din ceea ce simt, prin tot ceea ce fac” – e o idee care se tot repetă, printre fraze, printre zâmbete. Printre rânduri.

N-aveam de gând să îi pun aceleaÈ™i întrebări de uzură, de fugă. Gen “te-ai gândit că filmul va avea succes?” (Normal că s-a gândit!) “Care e personajul tău preferat?” (Nu ÅŸtiu, toate?!), “Ce ai simÈ›it în momentul în care…” Bla-bla, ajunge. Eram mult mai curios să o descopăr ca om, să pricep cât de sincer e zâmbetul de pe ecran, să o ascult.

Cum e ea ca actriţă se È™tie deja. A jucat în trei filme de lung-metraj, “Eu când vreau să fluier, fluier”, “Loverboy” È™i “Lupu”. ÃŽn ultimul, recent încheiat, a jucat alături de Sergiu Nicolaescu. Pentru primul a luat Ursul de Argint, cu echipa, la Berlin. Pentru al doilea, a luat un premiu la Festivalul de la Sarajevo, cel acordat Celei Mai Bune ActriÈ›e. Acolo a avut loc È™i faimoasa întâlnire cu Brangelina. “The heart of Sarajevo” se cheamă distincÈ›ia. Nu doar Sarajevo o să-i predea, cuminte, inima, mă gândesc.
E considerată printre cele mai promițătoare tinere actriÈ›e de la noi. “Condeescu may be the film’s true discovery. She’s a natural on screen and does have the skills to let you see all shades of contradictory emotions raging inside her as a hostage, from controlled fear to keen interest in her captor”, a scris, despre ea, The Hollywood Reporter, în cronica despre Fluier, iar traducerea e inutilă.

Pentru toate astea, ÅŸi pentru multe altele, e de salutat felul în care îşi păstrează picioarele pe pământ. Åžtie că totul se poate nărui în orice moment, e conÅŸtientă că, aÅŸa cum a avut 3 filme mari în 3 ani, la fel de bine poate să vină ÅŸi o perioadă mai puÅ£in reuÅŸită. ÃŽncasează bine dozele de răsfăţ cu care viaÅ£a o tratează. Cuvintele îi vin mari ÅŸi rotunde, ca rotocoalele de fum care se ridică, se iau la trântă, apoi se fac praf, cu demnitate, la un gest al expeditoarei. ZâmbeÅŸte  puÅ£in încurcată ÅŸi-apoi explică de ce e atât de sigură pe ea. “Am, aÅŸa, credinÅ£a că e ceva, acolo sus, care nu m-ar lăsa baltă, care mă supraveghează ÅŸi mă ajută mereu. Ca un fel de …”

Stea norocoasă? Ada are, cu certitudine. Una plus alte două. Ochii, adică. Îi strălucesc puternic, ca o semnătură electronică menită să certifice fantastica investiţie de energie pe care o depune pe ecran.
Ai spus cândva că aproape că Å£i-e teamă să nu pomeneÅŸti prea mult, în declaraÅ£ii, sintagma “film de artă”, de teamă că lumea se va speria ÅŸi nu va mai veni la cinematograf. “Da, să ÅŸtii că aÅŸa e. Oamenii tind să se ferească de filmele pe care le percep a fi prea pretenÅ£ioase. Åži-n plus, încă nu e prea cool să te duci la filme româneÅŸti, în pofida a ce se crede”.

Åži-atunci, ce filme ÅŸi-ar dori să facă? De “artă” sau de mainstream? E o întrebare care o frământă, pentru că face un uÅŸor ocol înainte de a răspunde. ÃŽi simÅ£i lupta ce-o poartă între nevoia de un răspuns politically correct ÅŸi unul splendid în dulceaÅ£a lui. Nu rezistă tentaÅ£iei. “AÅŸ vrea să fac un film ca Harry Potter”, se bucură ea cu candoare, ÅŸi, pentru o secundă, Ada din “Eu când vreau să fluier, fluier”, Ada din “Loverboy” e ca un copil în magazinul cu prăjituri: a ales direct turta dulce.

Trec, răutăcios, direct în extrema opusă. Dacă steaua de care-mi vorbeÅŸti te uită, pentru o vreme? (“Cum nu o să vină mama?’, îmi sună în cap, a reproÅŸ, un vers cântat de corul de copii al lui Tudor Gheorghe). Ce faci atunci? Ai juca, de exemplu, în telenovele ca variantă să te păstrezi în prim-plan? “Totul depinde de cât de puternic eÅŸti”, primeÅŸte ea provocarea, iar eu mă frec încă o dată la ochi. “ÃŽÅ£i dai seama că sunt momente grele, în care te îndoieÅŸti, apar întrebări, dar trebuie să crezi în tine”, explică ea, metodic. “Uite, nu vreau să zic acum nu ÅŸi pe urmă să apară cine ÅŸtie ce conjunctură, iar eu să par nu ÅŸtiu cum. Nu ÅŸtii ce Å£i se rezervă, însă eu nu mă văd acolo. Asta nu înseamnă că e ceva rău dacă joci în telenovele, cunosc o mulÅ£ime de oameni care fac asta ÅŸi o fac bine”.

Când ai simţit prima oară pe pielea ta că eşti cunoscută? Mai fac un efort în căutare de ceva semne de îngâmfare. Sau măcar un pic de emfază, acolo, pentru gust. Nici vorbă, Ada parează, are alte ingrediente pentru reţeta care o va duce, simte ea, către ceva măreţ. Poate către un film cu Brad Pitt, cel al cărui nume l-a pronunţat, pe nerăsuflate şi pe numărate, în cinci momente diferite din discuţie. Revanşa ziariştilor luaţi peste picior mai devreme, râdem. Iar reţeta asta nu implică abuz de statutul pe care şi l-a căpătat.

Implică, în schimb, potenÅ£iale sacrificii. Cum ar fi mutatul din Å£ară. “Poate nu definitiv, dar m-aÅŸ duce aproape oriunde pentru un proiect în care să cred. Ar fi culmea să refuz o ÅŸansă mare doar pentru că mi-ar fi greu printre străini”. 

Lasă ceva în urmă? ÃŽntrebarea se pune singură, Ada zâmbeÅŸte şăgalnic. Aerul arde. Chelnerul îmi aruncă priviri ucigătoare. ÃŽl înÅ£eleg. “Cred că mai degrabă m-aÅŸ mărita după 3 luni din momentul în care am cunoscut pe cineva, mai degrabă aÅŸa. Dacă ar aÅŸtepta 10 ani să mă ceară, mai bine nu”. ÃŽi amintesc, întrebând-o de cereri în căsătorie de la necunoscuÅ£i, de complimentul duios pe care i l-au pus în scenă colegii de filmări din “Fluier”: o manea live – “Buzele tale, 2 petale”.

“Åžtii, ai dreptate. Azi totul se schimbă repede, se trăieÅŸte în viteză, toÅ£i se grăbesc undeva, toată lumea îşi updatează un status, nimeni nu mai are timp de nimic”, reia o idee de mai devreme. “Dar eu cred mult în căsătorie ÅŸi în siguranÅ£a pe care Å£i-o conferă. E un lucru important pentru mine”.

Îmbrăcată lejer, ca de plimbare, departe de vaporosul rochiilor lungi pe care le poartă pe covorul roşu, Ada pare ca un munte de maturitate strecurat cu viclenie în corpul subţire al unei fete pentru care, nu-i aşa, încrederea e totul. 

Mai fac o ultimă sforÅ£are. ÃŽi povestesc că am găsit un comentariu pitit în subsolul unui articol despre ea, în care un fost coleg, probabil, o face un pic varză. Cică era arogantă în liceu, înfumurată, plină de ea ÅŸi alte d’astea. Te-am prins? “Hm, în liceu am fost, o vreme, foarte rebelă, apoi, brusc, când a venit momentul examenelor, am devenit aia cuminte, care îi îndemna pe toÅ£i să înveÅ£e. Poate că au fost unii pe care i-am contrariat un pic”, chicoteÅŸte.

Ada nu e încrezută, carevasăzică. N-are apucături de star. Dar a vorbit cu Brad Pitt, iar Angelina a felicitat-o. Nu e îngâmfată, în schimb, se consideră posesivă şi nerăbdătoare. Şi ar vrea în Harry Potter.

Eşti fericită, Ada?

“ÃŽhâm!”

E cel mai straÅŸnic, mai detaÅŸat ÅŸi mai pasionant “îhâm” pe care l-am auzit în viaÅ£a mea.  

Trailer Loverboy 

Adele – One and Only